Cu ocazia celebrării a 160 de ani de la naşterea marelui dramaturg (30 ianuarie), care a deschis Anul Caragiale, ce va culmina în luna iunie a acestui an cu marcarea centenarului morţii, Teatrul Municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea, în parteneriat cu Teatrul de Comedie, a prezentat Integrala comediilor lui Caragiale. Aflate în repertoriul permanent al teatrului vâlcean de mai bine de zece ani, cele patru comedii fundamentale ale scriitorului - O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea - au fost prezentate într-un program binevenit de interes cultural şi artistic.

Nu ni s-a întâmplat prea des să vedem în pachet compact toate comediile lui Caragiale în interpretarea aceluiaşi teatru, cu aceiaşi actori şi, în cazul de faţă, aproape sub aceeaşi îndrumare regizorală (cu excepţia unui singur spectacol, D-ale carnavalului, regizat de Aurel Palade, toate celelalte poartă semnătura directoarei teatrului, Doina Migleczi). O experienţă de două ori profitabilă, pentru că

ne-a prilejuit, pe de o parte, o plimbare binevenită prin lumea lui Caragiale, pe de alta, deoarece am văzut translată familia de personaje caragialeşti în familia de actori care le-au dat viaţă pe scenă. Ba ne-am trezit şi noi, spectatorii prezenţi seară de seară la reprezentaţii, incluşi în această familie unde ne-am simţit bine fiindcă spectacolele au fost jucate cu onestitate, fără şarje şi încărcături inutile. Nenea Iancu a sunat, în consecinţă, convingător şi mai ales vizionar.

Nu ne-a băgat nimeni degetele în ochi, fie când a fost vorba de demagogia politichiei şi metehnele neaoşe în materie şi nici când pe scenă au apărut elemente de „identitate naţională“, precum latrina sau borcanul cu murături. Ele sunt de acolo, din Caragiale, care în zorii unei epoci de pretinse prefaceri moderne şi regim constituţional punea punctul