Ieri obscuritatea, azi lumina! Ieri întristarea, azi veselia; vivat propăşirea! Sursa: EVZ

Peisajul post-Boc, după atent coregrafiata învestire a cabinetului MRU, geme de bunăvoinţă şi consens, căzute peste ţară ca omătul. Nu am în vedere doar regalul parlamentar al dlui Ponta, căruia i se caută febril muza, sau aerul nefiresc de contemplativ al mistreţilor politici de categorie Mitrea, trimişi să toarcă la TV ca motăneii.

Dar de unde înainte curgeau spume şi din radioul FM al maşinii de ostilitate şi băşcălie la adresa premierului; de unde Facebook şi listele ONG crăpau de invective; iar guru naţionali îşi sfâşiau hainele în prime-time, propovăduind sfârşitul lumii – deodată, linişte. Doar trupa electro-punk a lui Voiculescu, cu solistul Crin, mai combate, cu consecvenţa rockerilor sexagenari: harnici, dar cu două ture în urmă. Reorientaţii ăştia ştiu ceva despre MRU ce noi nu ştim? Sau invers?

Altfel, ce motive ar fi pentru schimbarea de ton? Dacă problema cabinetului Boc era clientelismul, simbolizat de vrăjitoarea Udrea, cine e aşa naiv să vadă vreo schimbare citind CV-ul şi afilierea celui lăsat în loc? Presupunând că politicile ne interesau pe noi, nu persoana, e drept, uşor risquée, a d-nei Udrea, se poate imagina o continuitate mai bună? Ce fel de progres e înlocuirea Sulfinei Barbu cu o non-entitate din aripa Falcă, de aceeaşi anvergură judeţeană ca şi fostul ministru Botiş?

Sau poate Boc n-a performat în criză? Dar iată cum Frakfurter Allgemeine Zeitung rezumă rotaţia: alţi premieri europeni au plecat pentru că n-au putut gestiona economia şi încrederea pieţelor; invers, Boc a ieşit pe un trend ascendent al încrederii de ţară (emisiunea de bonduri în dolari), după o rocadă pur tactică, de partid. De orice poate fi PDL suspectat, dar nu de penetrarea genială cu lobby a cotidianului de afaceri german.

@N_