Vadim Repin nu este doar un superstar al viorii, ci si un interlocutor extrem de placut. Exigentele unei vieti traite la cele mai ametitoare altitudini ale notorietatii fac insa ca putini norocosi sa fie martori ai simplitatii si bunavointei artistului. Drumul pina la el este pavat, vorba... vorbei, cu agenti, publicisti, asistenti, care, fiecare la rindul sau, musca un pic din timp si il transforma pe Repin intr-o tinta aproape miscatoare si mereu indepartata. Minutele cu el sint tot mai putine, numarul celor care vor sa se bucure de ele e tot mai mare. Pe scena insa, Vadim Repin este al tuturor. Al dirijorilor, fie ca se numesc Zubin Mehta, Emmanuel Krivine, Simon Rattle, Riccardo Chailly, Valery Gergiev sau Mariss Jansons. Al orchestrelor: Concertgebouw, Berliner si Wiener Philarmoniker, Orchestre National de France, Israel Symphony Orchestra. Al salilor prestigioase, precum Carnegie Hall, Musikverein, Pleyel, Santa Cecilia sau chiar Sala Palatului. Al viorii Guarneri del Gesu din 1743, Bonjour, strunita pe vremuri de Isaac Stern. Si, cel mai mult, al publicului sau, care il urmareste, posedat aproape, in repertoriul romantic, pe care il slujeste maiestrit. Marile concerte de vioara de Ceaikovski, Brahms, Beethoven, Bruch, Glazunov, Lalo au, in Vadim Repin, un tehnician ireprosabil, secondat de un temperament indracit, patimas pina la ardere si capabil de sonoritati noi intr-o partitura auzita de o mie de ori. Au fost multi copii-minune care au suscitat entuziasmul juriilor in competitii internationale, dupa care s-au risipit in aburii unei celebritati prea usor dobindite si prea lesne de pierdut. Vadim Repin a inceput studiul viorii la 5 ani, la 11 a cistigat medalia de aur la toate categoriile concursului Wieniawski, iar de atunci si pina azi a continuat sa fie un copil mare, o minune a solisticii instrumentale, de care, iata, ne-am bucurat si noi la cea mai rec