Gheorghe Constantin, fostul şef al arbitrilor, judecat pentru luare de mită şi trafic de influenţă, a revenit la FRF. E o veste şocantă? Mai mult sau mai puţin. Plutea în aer, ca mirosul de zăpadă. Revenirea asta se încadrează în codul de procedură al fotbalului nostru. În mod normal, ar trebui să ne şocheze că Gheorghe Constantin a revenit pe cai mari, membru în Comitetul Executiv al FRF. Adică posesor al unui vot egal ca putere cu votul lui Dumitru Dragomir, cu votul lui Mircea Sandu, cu votul lui Ion Crăciunescu.

Ar trebui să ne şocheze şi maniera în care a revenit. Şefii de club din Liga a II-a l-au ales. Adică dintr-o listă de candidaţi propuşi sau autopropuşi, l-au bifat pe unul dintre inculpaţii din Dosarul Piteşti. “Da, dom’le, el este omul. El poate să ne apere interesele!” şi l-au scris pe bileţel. Inclusiv şefii de la FC Argeş, reprezentaţi pînă atunci de Gheorghe Constantin doar informal, în stenograme.

De ce Gheorghe Constantin şi nu altul? O explicaţie ar fi că 9 luni de arest, ancheta DNA, interogatoriile, stenogramele l-au procopsit pe Gheorghe Constantin cu o aureolă de renegat. Poate şefii din Liga a II-a au căzut în admiraţia lui. Poate vor să-i calce pe urme. Pînă la urmă, trecînd peste supărătorul detaliu legal, de care s-au cramponat puritanii, naivii şi procurorii, fostul şef al CCA a dovedit iniţiativă, spirit întreprinzător, perseverenţă, abilităţi de comunicare cu diverse categorii de persoane. Pe scurt, a dovedit calităţi incontestabile de lider.

Altă explicaţie ar fi că Gheorghe Constantin a fost votat la recomandarea cuiva. În FRF, de mai bine de 20 de ani, nu se mută nici o mochetă, nu se tunde nici un ficus, nu curge nici apa la chiuvete şi nu trece nici curentul electric prin cabluri fără aprobarea lui Mircea Sandu.

Poate că, dincolo de coperta democratică, Gheorghe Constantin să fi fost o alegere impusă de şef