Un articol recent apărut în revista Harefuah îi prilejuieşte dlui prof. dr. Gabriel Gurman, corespondentul săptămânalului „Viaţa medicală“ în Israel, un amplu şi avizat comentariu pe marginea unui subiect controversat: dreptul medicului la grevă.

Publicarea unui foarte interesant articol (Glick S, Schwartzfuchs D. Dreptul inalienabil al medicului la grevă, un precept greu de apărat. Harefuah 2012; 151:12-14), în urmă cu doar o săptămână, în revista ebraică HAREFUAH, a Asociaţiei Medicilor din Israel, a fost prilejuită de finalul uneia din cele mai lungi greve a medicilor din această ţară. Subiectul pare interesant pentru orice comunitate medicală dintr-o ţară bazată pe principii democratice. În cele ce urmează, voi încerca să recenzez articolul de mai sus fără a intra în amănuntele care aparţin eminamente atmosferei medicale israeliene.

O istorie succintă

Asociaţia Medicilor Israelieni (AMI) a fost înfiinţată în 1912, cu câţiva ani înainte de apariţia uniunii sindicatelor în comunitatea evreiască din Palestina de dinaintea înfiinţării, în 1948, a statului Israel. Acesta este motivul pentru care AMI nu a fost încorporată în organizaţia naţională sindicală şi şi-a păstrat independenţa şi libertatea de acţiune până în ziua de azi. Hotărârile acestei organizaţii nu pot fi influenţate din afară şi sunt apărate de legislaţia israeliană. Medicii israelieni au fost dintotdeauna prost remuneraţi şi recompensaţi, în comparaţie cu colegii lor din alte ţări dezvoltate. Aşa se face că, în Israel, costul sănătăţii pe cap de locuitor reprezintă doar ceva mai mult de jumătate din suma alocată sănătăţii în marea majoritate a celor 34 de state care fac parte din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Prima grevă organizată a medicilor israelieni a avut loc în anul 1976 şi, graţie acesteia, corpul medical şi-a îmbunătăţit situaţia mat