Sub titlul „Verdictul Academiei: jaf în Parcul Naţional Retezat”, scrisesem în 15 decembrie 2011 despre defrişările abuzive de pe Râul Şes. Făcute de o firmă privată, în folosul nesătulei Holzindustrie Schweighofer, ele au fost motivate scriptic prin atacul gândacului Ips Typographus. Sub pretextul scoaterii din teren a arborilor bolnavi şi uscaţi, buldozerele au deschis drumuri, prin care s-a intrat cu drujbele şi TAF-urile într-o pădure seculară. Raportul Comisiei Academiei Române, condusă de academicianul Victor Giurgiu, afirma că "inventarierea şi marcarea arborilor propuşi să fie extraşi s-a făcut în mod necorespunzător, urmărindu-se cu predilecţie arbori valoroşi din punct de vedere dimensional şi sortimental" şi conchidea: „La situaţia descrisă s-a ajuns ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu a personalului de specialitate din O.S. Retezat şi din Administraţia P.N. Retezat (...) Implicarea, la timpul oportun, a Consiliului Ştiinţific al P.N. Retezat şi a Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii ar fi fost necesară.”

O scrisoare pierdută la CMN

Primul care a observat agresiunea de pe Râul Şes a fost inginerul silvic Gheorghe Cionoiu, cunoscător al Retezatului, actualmente emigrat în Germania. Mea culpa, aşadar pentru întâietatea descoperirii, acordată, în textul precedent, omului de afaceri Romeo Dunca. Gheorghe Cionoiu sesizase răul încă din iulie 2011, înştiinţase mass-media şi eco-societatea civilă, iar telefonic şi prin mesajele electronice schimbate cu academicianul Dan Munteanu - preşedintele Comisiei Monumentelor Naturii şi membru în Consiliul Ştiinţific al P.N.R -, nădăjduise să scoată din amorţire aceste organisme. Deopotrivă, o scrisoare adresată secretarului general al Academiei Române, academicianului Ion Păun Otiman fusese încredinţată aceluiaşi Dan Munteanu.

Batista pe ţambalul CMN şi o turuială „academică” @