Cât provincia se lupta ieri cu zăpezile, bucureştenii din diferite colţuri ale Capitalei au dus şi ei bătălia lor, \"de la centru\", cu codul portocaliu. Sursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
Prin centrul istoric al Capitalei, a nins pe Marinică "Neica-nimeni" – după cum singur se prezintă omul – de poţi să-l confunzi cu un om de zăpadă. Hanoracul e bocnă, i-atârnă ţurţuri prin cap, nişte ghete folosite aproape că s-au dizolvat de la stat în zăpadă.
Poți să juri că Marinică e spiritul civic în carne şi oase din centrul vechi al Capitalei. Dă la lopată de când au început toate codurile mai galbene sau mai portocalii de ninsoare şi viscol.
Pe la prânz, însă, puțini îi țin companie la deszăpezire pe Strada Franceză. Mai iese uneori câte un bodyguard de pe la cârciumi, mai vezi câte un barman decis să-şi îmbie clienţii cu o cărare de toată frumuseţea prin zăpadă. Mai sunt şi ceva patroni care nu s-au ferit de lopată. "Trist e că nu vine nimeni să facă nimic cu zăpada pe care o strângem", se plânge, undeva pe Blănari, patronul unui restaurant, "forţat" să-şi dea singur zăpada din faţa localului.
Şi apoi e Marinică. Om al străzii. Care vede că ninge sănătos şi că nu dă semne că se va opri prea curând. Aşa că spune că va avea destulă treabă.
Băiatul cu lopata
Marinică n-a ocupat tot timpul clădirea părăsită a unui teatru din centrul vechi unde doarme de ceva vreme. Cândva ocupa abuziv o altă casă superbă din centrul istoric. Pe care a cerut-o însă înapoi un proprietar. De atunci, Marinică s-a mutat în clădirea teatrului, unde spune că se apără de frig "cu două-trei pături".
De când se ocupă cu deszăpezirea, şi-a făcut o idee
