Săptămâna trecută, Traian Băsescu și-a confirmat reputația de tactician politic redutabil, capabil să răstoarne brusc în avantajul său o situație defavorabilă și să apară, pentru un moment cel puțin, învingător asupra unor adversari derutați și divizați.
Nu putem ști sigur dacă, așa cum a declarat el, planul schimbării lui Emil Boc cu Mihai Răzvan Ungureanu va fi fost conceput încă din decembrie, adică dinaintea protestelor de stradă. Dar chiar presupunând că planul a fost măcar definitivat mai târziu, el a fost strălucit și a fost executat perfect. E adevărat, a beneficiat de un secret total și de complicitatea fidelului Emil Boc.
Lunea trecută, imediat după despărțirea de delegația FMI, premierul Boc anunța demisia guvernului. Imediat era numit un premier interimar în persoana ministrului Justiției, d-l Predoiu. D-nii Ponta și Antonescu se felicitau, dar cereau din nou (mai ales d-l Antonescu) alegeri anticipate. Marți aveau loc consultările de la Cotroceni. Aceeași insistență pentru alegeri anticipate. Seara era prezentat Mihai Răzvan Ungureanu drept premier desemnat. Miercuri, spre a tăia din scurt orice discuții în PDL privitoare la cine rămâne și cine iese, președintele partidului, Emil Boc, aducea de la Cotroceni sentința: pleacă toți. Probabil că Boc a adus și o listă cu noile nume, tinerii partidului. Orice obiecție a încetat. Joi, guvernul trecea prin parlament înaintea unei săli de unde lipsea opoziția aproape în totalitate. Și tot joi, discursul lui Victor Ponta, critic, dar în mod „constructiv“ la adresa noului guvern și a noului prim-ministru, a stârnit aprecierea pedeliștilor și furia aproape necontrolată a lui Crin Antonescu și a celor de la Antena 3. Joi seara, noul prim-ministru depunea jurământul, iar vineri aveau loc schimbările de ștafetă la ministere. Sâmbătă, noul prim-ministru vizita județele afectate de zăpadă. (Indirect, ză