Cine-ar fi crezut că, în epoca blockbusterelor 3D, poţi cunoaşte succesul cu un film mut şi alb-negru? Despre Artistul, un omagiu dulce-amar adus începuturilor cinematografiei, în articolul semnat de dna Ilinca Belciu, la rubrica Ecran.

Epoca de Aur a cinematografului mut: alb-negru, emoţionant, delicat

Începuturile cinematografiei au o poezie şi o emoţie cu totul aparte, cum de altfel fiecare trecere într-un alt capitol al existenţei şi manifestării sale constituie o nouă etapă, un pas înainte, nevoia continuă de a te redefini. Mai greu în zilele noastre să ai răbdarea necesară pentru vizionarea unui film mut. Ce reuşeşte Michel Hazanavicius prin filmul său The Artist este unul dintre cele mai frumoase poeme în imagini, plin de graţie şi compasiune, demonstrând nevoia de schimbare, care a funcţionat de când e lumea. Regizorul se concentrează asupra unuia dintre cei mai cunoscuţi actori de teatru mut – George Valentin – interpretat cu o eleganţă aparte de Jean Dujardin (o frumoasă trimitere, de altfel, la binecunoscutul Rudolf Valentino), schiţând în acest mod destinul tragic al starurilor de cinema mut odată cu trecerea la sonor. Un moment decisiv/culminant pentru cinematografie, atunci când spectatorii aveau posibilitatea să vadă altfel filmele, dar mai ales să cunoască şi să descopere figuri noi ce urmau să facă istorie. Un film mut, alb-negru, realizat în anii 2000 poate suna academic sau de-a dreptul nebunesc. Asta ca să nu uit de reacţia publicului irlandez – după vizionarea filmului mai mulţi spectatori s-au întors la casa de bilete pentru a-şi cere banii înapoi, neştiind că au plătit pentru un film alb-negru şi mut pe deasupra! Da, acest gen de reacţii sunt într-adevăr extrem de periculoase atunci când vine vorba de audienţă. Dar, cu toate riscurile asumate, Artistul este o poveste care readuce în prim-plan pionieratul în ale sonorulu