Petru Calapodescu Ameţiţi de putere sau, mai curând, terorizaţi de gândul că le fuge pământul de sub picioare, aceste personaje care-şi imaginează că ţara le-a fost dată în stăpânire, iar nu spre administrare şi că locuitorii le sunt nişte sclavi bicisnici, iar nu angajatorii carei plătesc generos, ca să-şi indeplinească responsabil şi decent îndatoririle, au luat-o rău de tot pe arătură. Au ajuns să nu mai respecte cel puţin morţii, scuipând până şi pe sicrie. Mircea Toader, liderul şi păpuşarul grupului PDL din Camera Deputaţilor, cel care-şi dresează cu degetul turma cum să voteze, a dat şi el o probă de cinism şi de nesimţire incredibilă. Neştiind barem câţi oameni au pierit în ger sau blocaţi de troiene ("80 sau 64", dupş el totuna e, ce contează nişte vieţi!), ipochimenul a vărsat un lighean de lături peste victime.
Doar un om a murit îngheţat în maşină, ceilalţi, zice el, erau beţi mangă şi au adormit pe stradă.
Nu cred că un om cu mintea-ntreagă, un om care are proprietatea termenilor putea debita o asemenea enormitate. O fi fost beat şi preotul care a murit încercând să-şi salveze animalele din grajdul acoperit de nămeţi? Or fi fost trotilaţi şi bolnavii care au sucombat în casele devenite cavou? Or fi fost burete îmbibat cu ţuică şi bătrânii neînstare să iasă din casele îngropate în zăpadă? Or fi vinovate şi octogenarele care nu pot merge nici trei paşi, darămite să facă pârtie şi să-şi salveze viaţa?
Dacă Mircea Toader ar fi fost doar un accident, un cinic, un zăbăuc printre politicienii Puterii, nici n-ar fi trebuit băgat în seamă. Dar nu. Gogomănia lui nu e decât una dintr-un prea lung şir. Grosolănia lui nu e decât o mostră a unei concepţiin - n-a fost departe de a o prelua fără filtru chiar şi noul premier - potrivit căreia cetăţenii acestei ţări sunt o masă de incapabili, de beţivi şi de puturoşi, faţă de care statul nu are nici o
