O scurtă trecere în revistă le va permite celor care s-au îndepărtat de practica medicală în favoarea celei de coordonare de programe medicale, să-şi amintească rostul unor tratamente aplicate în urgenţele hipoglicemice. Nu amintim formule biochimice, capitole de fiziologie sau de fiziopatologie, ci doar rolul salvator al preparatului comercial numit glucagen (glucagon), atunci când este administrat în urgenţele hipoglicemice. Urgenţă medicală majoră, hipoglicemia severă înseamnă, în afara tulburărilor majore senzoriale şi motorii imediate, şi posibile complicaţii neurologice şi vasculare la distanţă. Starea amintită implică o totală inabilitate a pacientului, după cum este lesne de înţeles, de a-şi putea rezolva singur situaţia. Cu alte cuvinte, doar o altă persoană aptă fizic şi mintal, dar şi educată în mod specific, va putea acţiona cu şanse de succes. Condiţiile pentru îndeplinirea unui atare demers terapeutic sunt, după cum spuneam, antrenamentul şi cunoştinţele serioase în domeniu, calm şi mai ales o rapidă ierarhizare a gesturilor importante şi salvatoare. În stările hipoglicemice severe premergătoare cu secunde sau minute comei hipoglicemice, pacientul, de regulă, fie nu mai poate înghiţi soluţia zaharată fără a risca să se înece, fie chiar o refuză, uneori vehement-violent, în virtutea procesului educaţional de-o viaţă, care nu încurajează ingestia produselor ca atare. În toate circumstanţele în care varianta orală a administrării este imposibilă, următorul gest este administrarea de glucagon. Dispozitivul comercial permite solubilizarea rapidă şi Publicitate injectarea s.c.,i.m., i.v. Altă variantă salvatoare reclamă timp, ajutoare, şansa de a aborda în secunde sau minute un mijloc de transport asistat către un spital, de preferat cu un departament de urgenţe metabolice. …Şi care este problema? mi se poate replica. O stare hipoglicemică seve