- Istoric - nr. 951 / 14 Februarie, 2012 Ianuarie, 2008: Dialog cu un supravietuitor Vasile Bucur traieste la Campia Turzii si se apropie de 80 de ani. A lucrat ca maistru mecanic si apoi sef de atelier la Combinatul Metalurgic Campia Turzii, timp de 48 de ani. A trait pe viu cutremuratorul masacru savarsit de Armata Ungara in catunul "Harcana”, de la granita dintre Turda si Campia Turzii. - Asadar, era 24 septembrie 1944… unde v-au prins evenimentele dramatice de-atunci? - Aveam 12 ani si jumatate, marisor sa pricep ce se-ntampla. Eram in catunul Harcana, acasa. Faceam de toate, mai ales ca era razboi si scoala nu incepuse… - Ce se-ntelege prin "de toate”? - De pilda, ca mulgeam vacile… Laptele era hrana de baza a celor ascunsi pentru a nu fi omorati de obuzele razboiului, care zburau intre cele doua armate beligerante. Cele doua vaci ale noastre erau ascunse intre niste boscheti din "Hotarul lui Piciu”, la vreo jumatate de kilometru de "Pod”. Si cine decat un copil inocent putea sa duca acolo laptele? M-am pus bine si cu soldatii unguri, carora le dadeam lapte, ca si lor le era foame. Cu un astfel de "transport” m-a surprins momentul crimei de la Podul "Harcana”… Numai ca, atunci cand am vazut ca acolo se-ntampla ceva grav, m-am ascuns. Mi-a fost dat sa asist chiar si la momentul in care trei criminali au pornit infierbantati spre locul crimei. In drum spre "Pod” si apoi spre "Canton”, m-am oprit pentru cateva momente la casa lui Rácz Pista. Era, cred, sfarsitul unei petreceri prelungite… Se vorbea ungureste, pe mai multe voci, iar apoi i-am vazut pe trei dintre ei, mergand pe trei carari, spre “Pod”. Cand s-au indepartat si nu mai era pericolul sa ma vada, m-am ascuns in stufarisul de pe malul lacului din apropierea caii ferate, de unde vedeam atat "Podul”, cat si "Cantonul”. De "Pod”, eram cam la 200 de metri. - Ce-ati putut vedea? - Cei trei honvezi, gra