Cu ocazia celebrării a 160 de ani de la naşterea marelui dramaturg (30 ianuarie), care a deschis Anul Caragiale, ce va culmina în luna iunie a acestui an cu marcarea centenarului morţii, Teatrul Municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea, în parteneriat cu Teatrul de Comedie, a prezentat Integrala comediilor lui Caragiale. Aflate în repertoriul permanent al teatrului vâlcean de mai bine de zece ani, cele patru comedii fundamentale ale scriitorului - O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea - au fost prezentate într-un program binevenit de interes cultural şi artistic.
Recunoscându-mi ignoranţa, nu pot pentru ca să zic că nu m-am dus la Comedia-Studio aşa de-un pamplezir. Ger de crapă pietrele, mon cher, cine să-şi scoată nasul afară. Dar câtă suflare în mica sală care a găzduit turneul teatrului din Râmnicu Vâlcea, mai cunoscut în afara ţării decât acasă. Şi după atâtea montări cu ştaif degeaba parcurse în preambulul Anului Caragiale la 100 de ani de la moarte şi 160 de ani de la naştere, ţi-ai putea găsi un alibi. Montări şi vedete inter/naţionale, pornind de la vorba unui cunoscător „se poate şi aşa“ (!), deşi ne-am plictisit de moarte cu Marcel Iureş-Caţavencu, George Mihăiţă-Dandanache et comp., aruncând de-a valma ciuperci de ciupercărie în regia lui Alexandru Dabija; sau Mircea Rusu şi Maia Morgenstern făcându-şi veşnicul show în dulcele stil clasic cu eternele lor fiţe şi vocalize în O noapte furtunoasă, regia Gelu Colceag, ce să mai spunem de ultimul sibian marca Purcărete, jucat în cadrul FNT pe scena Operei Naţionale (vai, Constantin Chiriac, vai, Ofelia Popii etc.) primind generoasă uriaşa maşină de salubritate din care ies personajele de carnaval şi unde sfârşeşte totul. Aşa ceva, mai va. Tacit, elita spirituală neaoşă care nu se lasă dusă la teatru să vadă ce farmece a mai făcut ţerişoara noast
