Suflet mare de moldovean, cel care avea să devină unul dintre fondatorii Şcolii româneşti de neurochirurgie, profesorul Constantin Arseni, s-a născut în judeţul Suceava, în comuna Dolhasca, într-o familie extrem de modestă, la 3 februarie 1912. Pleacă la Cluj în anul 1929, unde absolvă Facultatea de Medicină şase ani mai târziu, în 1935, şi îşi susţine teza de doctorat la 30 iunie 1936 cu subiectul „Neurotomia juxta-protuberanţială în tratamentul nevralgiei intermitente a trigemenului“. Fiind o premieră în România, întrucât până la acea dată nu se mai abordaseră teze cu titluri neurochirurgicale, subiectul stârneşte atenţia marilor profesori, care îi acordă calificativul maxim. Dedicându-şi viaţa medicinii, tânărul Arseni promovează repede şi intră în învăţământul medical ca asistent universitar la Catedra de anatomie patologică, condusă de profesorul I. T. Niculescu. Urmărind o carieră în sala de operaţie, lucrează trei ani la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, unde-şi ascute talentul de chirurg, după care va lucra împreună cu prof. dr. D. Bagdasar, ajutând la ridicarea temeliilor neurochirurgiei româneşti. La numai 34 de ani, tânărul medic C. Arseni ocupă uluitoarea poziţie de şef al Serviciului de neurochirurgie de la Spitalul Central de Boli Mintale, Nervoase şi Endocrinologice, ducând mai departe moştenirea profesorului D. Bagdasar. Este numit conferenţiar în anul 1952 şi profesor de neurochirurgie în anul 1963. În 1964, clinica condusă de profesorul Arseni însuma 220 de paturi. La acea vreme, era cel mai mare şi mai bine dotat serviciu cu acest profil din ţară. Un adevărat pilastru al medicinii româneşti, profesorul Arseni depune o muncă titanică şi, în anul 1975, se deschide cea mai mare clinică de neurochirurgie din Europa, cu o dotare de 550 de paturi. Aceasta constituie o încununare şi o confirmare a valorii neurochirurgiei în cadrul specialităţilor m