Data de 14 februarie a devenit, în multe ţări, sărbătoarea îndrăgostiţilor. Este ziua în care multe cupluri îşi trimit reciproc câte un semn de tandreţe, iar lumea comercială încurajează copios aceste iniţiative.
Matei Vişniec ne vorbeşte despre ziua Sfântului Valentin din perspectivă istorică, precum şi a unor practici insolite:
La început, această sărbătoare a iubirii romantice a fost una a fertilităţii. În Grecia antică, perioada dintre 15 ianuarie şi 15 februarie era una sacră, întrucât le evoca vechilor greci căsătoria lui Zeus cu Hera. La romani, data de 14 februarie era închinată lui Lupercus, zeul fertilităţii. Matei Vişniec, despre ziua Sfântului Valentin din perspectivă istorică, dar şi a unor practici insolite
Mai târziu, lumea creştină a avut trei martiri cu numele de Valentin, iar Papa Gelasie a decis în anul 498, prin decret, să-i omagieze pe toţi pe 14 februarie. Până în secolul al XIV-lea, nu a existat însă nici o menţiune legată de o aşa-zisă sărbătoare a îndrăgostiţilor. Existau însă practici legate mai degrabă de epoca precreştină, iar ziua de 14 februarie era considerată una a celibatarilor. În multe sate din spaţiul occidental, fetele nemăritate se ascundeau de Sfântul Valentin, iar băieţii în căutare de soţii porneau în căutarea lor, ceea ce prilejuia un fel de vast joc de-a v-aţi ascunselea...
Prima menţiune cu conotaţie amoroasă de Sfântul Valentin a apărut în secolul al XIV-lea în Anglia, această zi fiind desemnată ca fiind cea în care păsările îşi formau cuplurile... Diverse legende au consolidat credinţa că ziua de 14 februarie este legată de un gest simbolic cu caracter amoros: Sfântul Valentin, se spunea, i-ar fi transmis, în ajunul execuţiei sale, un mesaj fiicei gardianului său... De unde şi substantivul propriu apărut în mai multe limbi, un „valentin” este un mesaj.
Astăzi Sfântul Valentin este
