Mare bucurie pe capul meu sa aflu ca Romania se inscrie sincron in viata culturala a Europei si ca nu mai e nevoie sa facem efortul de a merge la Paris, Londra ori Budapesta pentru a viziona spectacole si companii de renume. Cirque du Soleil prezinta la Bucuresti o serie de cinci zile de reprezentatii cu o productie de cursa lunga, Saltimbanco. Cumpar bilet, la premiera de miercuri, nivel premium, si numar zilele pina cind urma sa iau calea Capitalei. In euforia mea de iubitor al artelor spectacolului, uit fatal ca traiesc in Romania, iar cei 400 km ce despart Iasul de Bucuresti (o distanta navetabila zilnic in lumea civilizata) pot deveni impracticabili la prima cadere de zapada si cod de ger! Cu legitimatiile de calatorie si biletele in buzunar, cu un orizont de asteptare cit cifra de afaceri a lui Cirque du Soleil, ma duc la gara. Totul se naruie la Informatii, de unde aflu, la 4.30 AM, ca trenurile sint anulate, cele plecate au intirzieri astronomice, se stie vag pe unde stationeaza, iar drumurile nationale sint inchise in Vrancea si Buzau! Injur pe un ton retinut ceva cu Basescu, cu toti politicienii din ultimii 22 de ani si cu mine, care nu am emigrat cind am avut ocazia! In loc sa relatez acum despre atmosfera de la Romexpo, unde ar fi trebuit sa ma simt cetatean european pentru doua ore, scriu din patria noastra subdezvoltata despre ce am vazut cu alte ocazii, prin alte locuri legat de fenomenul Cirque du Soleil. 4.000 de angajati din 40 de tari si 22 de spectacole In 1984, cind fonda la Montreal-Quebec, alaturi de Daniel Gauthier, Cirque du Soleil, Guy Laliberte nu intuia evolutia ulterioara a proiectului. Desigur, impreuna cu colaboratorii doreau sa faca le meilleur, dar niciunul nu putea anticipa transformarea intr-un fenomen mondial. Pilonii pe care s-a structurat aceasta afacere din artele spectacolului au fost multiculturalismul, combinarea elementelor