Nu se impune decretarea stării de urgenţă, pe fondul căderilor masive de zăpadă din ultimele săptămâni. Aprecierea este făcută la RFI de preşedintele Universităţii Ecologice Bucureşti, Mircea Duţu. El mai declară că oricum, definiţia stării de urgenţă este deficitară.
Mircea Duţu: În prezent, în România, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 1 din 21 ianuarie 1999, privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă defineşte în articolul 3 starea de urgenţă, în sensul că aceasta reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situaţii: prima situaţie prevăzută de lege se referă la existenţa unor pericole grave, actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale. Nu este deloc cazul în privinţa împrejurărilor de astăzi şi din aceste zile şi eventual s-ar putea invoca ipoteza prevăzută la litera B a articolului respectiv, care spune că priveşte iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi, care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea după caz a urmărilor unor dezastre. Textul este rău redactat, nu permite din perspectiva administratorului, a juristului, o interpretare clară, cu atât mai mult cu cât sunt utilizaţi sinonim termeni precum "calamităţi" şi "dezastre", iar Constituţia în articolul 53 foloseşte la rândul său trei termeni legaţi de asemenea situaţii, respectiv cel de "calamităţi naturale", de "dezastru" şi de "sinistru deosebit de grav". Iată deci că legislaţia românească este deficitară în privinţa definiţiei legale a stării de urgenţă în ipoteza legată de calamităţi sau dezastre.
Rep.: Deci definiţia nu este suficient de clară.
M.D.: Nu este suficient de clară şi în privinţa regimului ju
