Parlamentarii greci au adoptat duminică măsurile de austeritate impuse de creditorii internaţionali pentru deblocarea unui pachet de finanţare de 130 de miliarde de euro, pentru evitarea falimentului Greciei. Realitatea e însă că incapacitatea de plată pândeşte la orizont.
Să ne înţelegem: singurul motiv pentru care statele UE dau bani Greciei este ca politicienii eleni să-i folosească şi să-şi plătească datoriile la băncile occidentale la care au datorii. Scopul: să nu pice sistemele bancare din ţările care dau bani Greciei. În plus, la momentul la care a fost aprobat acest al doilea pachet de salvare a Greciei, ţările europene mizau, de fapt, pe falimentul mult mai rapid al ţării. Adică pe româneşte: toată lumea a semnat, dar nimeni nu credea că chiar va trebui să scoată banii la un moment dat. A fost vorba doar de un acord politic fără de care FMI nu ar mai fi fost dispus să scoată ultimele tranşe din primul pachet de finanţare.
De ce să ne mite atunci că „partenerii” europeni ai Greciei au adus deja amendamente tehnice de ultimă oră la condiţiile de finanţare, la nici 24 de ore după ce deputaţii eleni votaseră austeritatea. Următorul mare hop al Atenei va trebui să fie, probabil, un program masiv de privatizare. Privatizare a ce?!, a unor companii de stat falimentare???
Adevărul e că Europa nu vrea să mai dea bani şi că Grecia va intra în incapacitate de plată cât de curând. Chiar şi dacă am presupune că banii europeni ar fi viraţi Greciei, problemele zonei Euro tot nu sunt rezolvate. Aşa că oricum am întoarce problema, tot acolo ajungem...
Sarkozy vs. Sarkozy (Washington Post)
Aşa cum e cazul tuturor eroilor tragici şi al majorităţii preşedinţilor francezi, Nicolas Sarkozy se confruntă cu un singur oponent periculos în tentativa sa de a fi reales. Adversarul adevărat al lui Sarko peste 10 săptămâni este Sarko însuşi.
