Nici nu trecuse cu Guvernul prin Parlament, şi noul premier căpătase deja o etichetă: „omul serviciilor". De ce nu „omul universităţii"?
Unii au speculat apoi pe tema asta: Mihai - Răzvan Ungureanu a venit în fruntea Executivului din postura de director SIE, prin urmare avem un guvern „cu ochi albaştri", deci, Băsescu e ca Putin, deci, e dictatură, deci, schimbarea e doar o abureală, deci, alegerile vor fi suspendate şi o să ne trezim ca-n Coreea de Nord, să nu ziceţi că nu v-am spus. Sigur, unii dintre concetăţenii noştri sunt predispuşi la fierbinţeala scenariilor apocaliptice şi unele televiziuni le ţin isonul. Numai că asta duce la pierderea totală a uzului raţiunii.
Guvernul încă nu făcuse nimic - căci nici nu fusese instalat - şi unii „se prinseseră" deja: e un guvern „de beizadele", făcut din oamenii de încredere ai unuia şi altuia... Asta arată că neîncrederea oamenilor în politicieni e atât de mare încât nu-i mai mulţumeşte, din principiu, nimic: au aşteptări negative de la oricine şi orice schimbare li se pare o făcătură care nu va înmuia soarta pecetluită a bietului popor. Numai că, „judecând" astfel, pe bază de etichetări pripite şi de dat cu presupusu', nu rezolvăm nimic, nu arătăm decât un fel de împăcare cu destinul. Ceea ce nu înseamnă nici comportament democratic, nici atitudine sănătoasă şi raţională.
Un minim efort de gândire arată că noul premier n-are cum fi catalogat drept „omul serviciilor". N-are în spate o carieră de spion, ci doar câţiva ani de directorat la SIE (unde a fi director înseamnă să administrezi serviciul). Şi mai are în urmă o carieră diplomatică de foarte bună factură, inclusiv câţiva ani de ministeriat la Externe, încheiaţi cu o demisie demnă (lucru rar la demnitarii români, care în general îşi dau demisia la nervi sau când nu mai au încotro). Iar în toţi aceşti ani, Mihai - Răzvan Ungureanu şi-a făcut şi
