Bulgaria a anunţat marţi că suspendă ratificarea Acordului multilateral de combatere a pirateriei, pe scurt ACTA, un acord semnat la Tokio acum două săptămâni de 22 din cele 27 de guverne din UE. Germania şi Polonia anunţaseră mai demult că şi ele îngheaţă lucrările de ratificare a acordului ACTA după ce textul fusese ţinta manifestanţilor în mai multe ţări.

Vasile Damian:

Peste tot, protestatarii denunţau posibilele îngrădiri ale libertăţii pe internet. În aceste condiţii, dacă tot mai multe ţări europene renunţă, sau cel puţin întârzie ratificarea ACTA, ne putem întreba la ce şi cui îi va mai servi textul până la urmă, şi ce se poate întâmpla de acum încolo. Vasile Damian: Combaterea pirateriei, de la legea Hadopi la tratatul ACTA

În primul rând, precizăm că acordul ACTA a fost semnat, într-o primă etapă cel puţin, deja de o majoritate de ţări europene. Textul fusese negociat în prealabil luni, dacă nu chiar ani de zile de Uniunea Europeană, Statele Unite, Japonia, Canada şamd. Obiectivul urmărit este combaterea contrafacerilor de tot felul - medicamente, haine sau orice alte mărfuri, şi până la descărcarea ilegală de cărţi, filme sau muzică de pe internet. Aceste ultime prevederi sunt tot mai mult combătute şi e de notat că protestele cele mai însemnate au loc în general în foste ţări comuniste, probabil mult mai sensibile la noţiunea de libertate, în cazul de faţă pe internet. Ca să poată intra în vigoare în toată Uniunea Europeană, textul trebuie mai întâi să fie ratificat de parlamentele europene. Ori, pe lângă Bulgaria, există şi alte ţări - semnatare sau nu ale acordului de la Tokio - precum Polonia, Germania, Letonia, Slovacia şi Cehia, unde guvernanţii au dat înapoi pentru moment şi amână discuţiile parlamentare.

Problema este că, dacă unul dintre negociatori se retrage din ACTA - să spunem de exemplu Uniunea Europeană -