Încheierea acordului dintre România şi Statele Unite privind amplasarea sistemului de apărare antirachetă este un eveniment important nu doar pentru România, ci şi pentru relaţiile dintre România şi Statele Unite. Este important pentru România, fiindcă, atunci când ţara noastră a devenit membră a NATO, am încheiat o perioadă semnificativă de balans istoric cu durata de câteva secole – un balans între Orient şi Occident.

Din momentul în care, intrând în NATO, dar şi în UE, am devenit nu doar din punct de vedere cultural, ci şi instituţional, parte a sistemului vestic. Asta a creat pentru noi un dublu avantaj. Pe de o parte, ne bucurăm de sistemul de securitate care funcţionează în cadrul Alianţei, pe de altă parte, încă sperăm că ne vom bucura de prosperitatea pe care o presupune calitatea de membru al acestei lumi. Ceea ce este însă foarte important în privinţa primului aspect, acela al securităţii, România are nu doar beneficii de pe urma acestei calităţi pe care a dobândit-o, ci şi obligaţii. Semnarea acestui acord cu Statele Unite privind amplasarea sistemului de apărare antirachetă este dovada că România este un stat responsabil care vrea să îşi îndeplinească obligaţiile pe care le are şi să contribuie, efectiv, la consolidarea sistemului de securitate.

În ceea ce priveşte semnificaţia relaţiilor dintre România şi Statele Unite, este evident că nu doar actul în sine este important, ci şi situarea lui în contextul Parteneriatului dintre România şi SUA pe termen mediu şi lung. Convingerea noastră este că acest parteneriat are un viitor foarte limpede, foarte clar, foarte solid. În acelaşi timp, semnarea acordului este un eveniment important pentru Europa – e vorba despre o viziune de a proteja întreaga Europă, nu doar România.

Nu îmi rămâne decât să reamintesc un adagio latin – dacă vrei pace, pregăteşte-te de război! Însă, în fond şi la urm