Istoricul Dinu C. Giurescu, membru al Academiei Române, s-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti.
Absolvent al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, el şi-a susţinut teza de doctorat în 1965. A fost muzeograf la Muzeul de Artă din Bucureşti, secţia artă veche românească (1956-1964), cercetător la Oficiul de studii şi documentare al Ministerului de Externe (1964 – 1968), profesor la Institutul de Arte Plastice ‘Nicolae Grigorescu’, ‘visiting-professor’ la William Paterson College, Wayne, New Jersey şi la Texas A’M University College of Liberal Arts, History Department, Colege Station Texas. Este profesor de istorie contemporană la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.
Activitatea sa ştiinţifică, reunită în numeroase studii şi lucrări, cuprinde o arie bogată şi diversă: arta românească a sec. XIV-XVIII (‘Contribuţii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi’, ‘Date asupra picturii istorice româneşti’, ‘Arta metalelor preţioase în Ţara Românească în sec. XIV-XVI’); studiul civilizaţiei române în sec. XIV-XVIII (‘Ţara Românească în sec. XIV-XV’, 1973, lucrare distinsă cu Premiul ‘Nicolae Bălcescu’ al Academiei Române); caracteristici ale feudalismului românesc şi al relaţiilor economice ale ţărilor române în sec. XI-XIX (‘Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu’; ‘Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică în sec. XIV-XVI’).
De asemenea, Dinu C. Giurescu a întocmit sinteze de istorie naţională (‘Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi’, 1971; ‘Istoria românilor’, 1974-1975, întocmită în colaborare; ‘Istoria ilustrată a românilor’, 1981-1982) şi monografii, precum ‘Ion Vodă cel Viteaz’ (1974). O atenţie aparte a acordat şi problemelor de istorie europeană: formarea popoarelor şi a statelor europene în sec. V-XI; sinteza bizantină din
