Alaltăieri mi-am ales filme exclusiv violente. Am început ziua cu Captive, filmul regizorului filipinez Brillante Mendoza, din competiție, cu Isabelle Huppert. O ficțiune bazată pe fapte reale despre un grup de turiști de felurile origini, prinși în Filipine de un grup de fundamentaliști musulmani și ținuți captivi luni de zile pentru recompense în bani. Familii de chinezi, filipinezi, o franțuzoiacă asistent social și companioana ei locală sînt răpiți brutal și supuși la o călătorie în condiții extreme pe mare, spre un refugiu din inima junglei. Prizonierii sînt supravegheați de niște teroriști tineri, nepăsători, fanatici, care dau totuși pe alocuri semne de umanitate. Mendoza își permite scurte momente de umor mai degrabă grosier și țintește spre un cocktail de contraste: captivii sînt aduși la un spital unde bolnavii le oferă mîncarea lor, sînt lăsați să facă duș, și în timp ce teroriștii sînt atacați din afară și începe un schimb intens de focuri pe stradă, asistăm la toate detaliile unei nașteri netrucate; apoi li se face instructajul rigorii musulmane – femeile trebuie acoperite din cap pînă în picioare și nu au voie să se așeze lîngă bărbați care nu sînt soții lor, ca în final una dintre victime să fie forțată să se mărite în junglă. Pentru a acoperi toată captivitatea, regizorul face salturi mari peste evenimente, sacrificînd practic, de fiecare dată, ce era mai interesant - detaliile vieții de prizonierat, prieteniile timide care se leagă, mecanismele de supraviețuire. Isabelle Huppert nu are prea multe de făcut în afara atacurilor de panică. Filmul nu e, chiar deloc, în mod paradoxal, preocupat de personaje, deși militează pentru umanitate. Numai militantism, propagandă și previzibil. Bifează din primele zece minute toate paranoismele occidentale: aflăm că autorul actului terorist e Osama Bin Laden, ni se dezvăluie monstrous portretul fanatismului mus