Poate vă întrebaţi dacă modalitatea în care gândim are vreo influenţă asupra a ceea ce simţim, dar şi invers. Ei bine, răspunsul este da, modalitatea în care analizăm şi prelucrăm informaţiile de care dispunem influenţează foarte mult partea de simţire sau trăirile afective, dar şi trăirile influenţează modalitatea în care gândim.

Sisteme diferite, dar totuşi dependente

De altfel, aceste două sisteme, cel specific gândirii şi cel specific trăirilor emoţionale sunt diferite, dar sunt foarte dependente una de cealaltă. De cele mai multe ori există o colaborare de care depinde foarte mult echilibrul psihic, însă există şi situaţii deosebite în care această relaţie poate să fie perturbată. Gândirea, adică capacitatea de analiză şi de elaborare a deciziilor, este foarte mult încetinită şi uneori suprimată atunci când există trăiri emoţionale deosebit de intense. Nu este greu de constatat, de către fiecare, că atunci când suntem foarte înspăimântaţi ne este greu să analizăm opţiunile şi să decidem ce să facem. De cele mai multe ori când ne reamintim de un astfel de eveniment spunem că am fost confuzi şi nu am ştiut ceea ce facem. Nu degeaba atunci când suntem puternic înspăimântaţi, de multe ori, realizăm acţiuni automate, impulsive care nu sunt rezultatul unei decizii elaborate. Să ne gândim numai la un simplu exemplu: pătrunderea noaptea, pe întuneric într-o curte străină, fără a cere permisiunea proprietarului, la primul zgomot putem să fugim automat fără să stăm şi să analizăm de unde ar putea veni acel zgomot şi cine l-a produs. Tot din aceleaşi motiv avem dificultăţi în a decide atunci când suntem foarte stresaţi şi când avem multe solicitări.

Efectele bucuriei

Nu numai trăirile negative pot diminua capacitatea de decizie şi de reflecţie, la fel se întâmplă şi atunci când suntem extraordinar de bucuroşi, se poate uşor să nu ne găsim locul