„Profesorul trebuie să fie coerent, să aibă un discurs clar, să nu facă greşeli de gramatică, să nu ridice tonul, de asemenea trebuie să ştie cînd să fie diplomat şi cînd să fie autoritar. Deci abilităţile de comunicare sînt foarte importante.“ (declaraţia unui elev de liceu, cuprinsă în studiul de diagnoză „Relaţia profesor-elev şi barierele de comunicare în procesul de educaţie“).

Am două veşti bune. Prima veste bună: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“, coordonatorul proiectului european „Competenţe în comunicare, performanţă în educaţie“, a finalizat studiul de cercetare asupra barierelor de comunicare în procesul de educaţie, în relaţia dintre profesor şi elev. Studiul a fost realizat de un grup de şapte psihologi şi sociologi coordonaţi de Delia Goia şi s-a desfăşurat în trei mari centre universitare: Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Profesori din învăţămîntul preuniversitar, elevi de gimnaziu şi de liceu şi părinţi au fost solicitaţi să-şi exprime opiniile cu privire la rolul comunicării în educaţia şcolară, în chestionare sau în cadrul celor 21 de focus grupuri formate.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosConcluziile care se desprind din rezultatele studiului justifică pe deplin scopurile proiectului european amintit mai sus: există diferenţe mari între imaginea pe care profesorii o au despre rolul comunicării şi aşteptările elevilor de la dascălii lor. Studiul mai cuprinde informaţii extrem de interesante despre felul în care profesorii şi părinţii din Muntenia, din Moldova sau din Transilvania văd dialogul profesor-elev. Opiniile sînt diferite, cei din Muntenia consideră, spre exemplu, că elevii sînt excedaţi de multitudinea de surse de informaţii – „Sursele de informaţii care-i bombardează din toate părţile îi determină pe elevi să nu-şi mai pună întrebări. Nu-ş