Nu ştim cum va evolua ceea ce, deocamdată, apare ca un sughiţ în relaţiile dintre corifeii USL. Acolo unde Victor Ponta vedea, în ianuarie anul acesta, profesionalism, deci în aprecierea performanţei lui Mihai Răzvan Ungureanu ca director al SIE, liderul PNL vede jocuri ale serviciilor secrete, aceste instrumente malefice ale \"dictaturii lui Băsescu\".

Uneori, sughiţurile pot prevesti momente încă mai sincopate. Alteori, trec repede şi nimeni nu le mai ţine minte. Cât priveşte aiurelile privind dictatura, nu mai are rost să insist.

Câteva observaţii legate de evoluţiile din ultima săptămână. Desemnarea dlui Ungureanu s-a dovedit o mişcare-surpriză care a dejucat variile scenarii mai mult sau mai puţin cataclismice. Nu trebuie să fii un intelectual de calibrul d-lui Andrei Pleşu pentru a sesiza că avem de-a face cu o personalitate politică reală, cu o pondere câştigată prin competenţă, muncă şi randament. Dar ar fi firesc ca atâţia din cei care îşi dau cu presupusul în aceste zile să acorde totuşi credit recomandărilor unor Andrei Pleşu şi Neagu Djuvara. Guvernul pe care l-a propus Mihai Răzvan Ungureanu este format din tineri, unii cu studii în Vest.

Este evident un pas înainte în raport nu doar cu guvernul precedent (mă refer la întinerire şi pregătire profesională), dar şi alte guverne anterioare. Tinereţea, în acest caz, înseamnă deopotrivă expunerea la circuitul informaţional contemporan, cunoaşterea limbilor străine şi absenţa unui trecut nomenklaturist. Luate laolaltă, sunt lucruri care contează în cel mai înalt grad. În egală măsură, este de aşteptat ca noul guvern să continue politica reformelor economice şi legislative iniţiate şi urmărite de guvernul Boc.

Domnii Ungureanu şi Antonescu sunt amândoi istorici. Despre primul, nu mai este nevoie să spun nimic: autor de studii respectate în comunitatea epistemică i