Foşti activişti în administraţia locală din perioada comunistă descriu, pentru EVZ, cum partidul scotea oamenii la lopată şi cum se luau deciziile în caz de ninsori abundente
Ion Popa, fost primar al sectorului 2, între 1979 şi 1982, şi, ulterior, "al doilea om" în Primăria Capitalei spune că sistemul de partid funcţiona, fără drept de apel, inclusiv în ce priveşte operaţiunile de deszăpezire. În propriile sale cuvinte nostalgice, "oamenii erau disciplinaţi pe atunci". "Atunci era disciplină de partid, toate lucrurile se ramificau până la ultima structură. Era ordine, disciplină, dar nu cu jandarmi! Ei nu existau pe atunci, erau miliţieni care aveau alte atribute", spune Ion Popa, într-un interviu în exclusivitate acordat "Evenimentului zilei".
Popa s-a ocupat ani de zile personal din funcţia sa politică de organizarea comandamentului de iarnă pentru Capitală. Programul de pregătire pentru iarnă de atunci se aproba imediat după 23 august. Era propaganda şi erau "obligaţiile obşteşti".
Programul de iarnă era făcut "pe etape". Partidul aducea, chiar dacă nu ningea mult, oameni din provincie gata să intervină să scoată zăpada. "Se stabileau utilajele şi oamenii de la SMA-urile din Ilfov (Staţiuni de Mecanizare a Agriculturii – n.r.) şi erau trimişi pe sectoarele Bucureştiului. Fiecare sector avea o clădire cu un spaţiu de garare a utilajelor, unde dormeau tractoriştii, unde li se servea masa, unde primeau un salariu mai mare decât de obicei. Şi oamenii ăştia erau acolo începând cu data de 15 octombrie. Acolo erau stabiliţi chiar dacă toată iarna nu dădea un fulg de zăpadă! Nu exista nicio demobilizare până după 10 martie", spune Popa.
Utilajele în comunism
În paralel cu aceşti oameni aduşi din ţară, deszăpezirea se făcea cu utilaje ale fiecărei primării de sector şi erau mobilizate şi utilate şi intreprinderile de stat în acţiune.
În ceea c