- Social - nr. 952 / 15 Februarie, 2012 O zi linistita, cu cerul sticlos, in care aerul a devenit transparent, imprumutand lumina crepusculara, rasfranta de albul imaculat al zapezii peste coame de dealuri, din care ici, colo se ridicau smocuri de ierburi si trecute flori de camp, adumbrite de frigul ce bantuie zarea. Am luat pieptis povarnisul dealului, cu gandul la intalnirea cu prietenul meu Zaharie Maior, si a lui sotie "nematriculata”, cum s-ar zice la primarie, cu care isi imparte viata de mai bine de treizeci de ani. O semi-unguroaica harnica si de toata mana, impartindu-si bucuriile vietii, cu bunele si mai putinele bunele, fiindu-i alaturi intru aceeasi traire, completandu-se atat de trainic intr-o armonie deplina, intr-o casuta de lemn cu muscate le geamuri, a carei istorie se risipeste pe rabojul istoriei, dupa cum se zice, de mai bine de 400 de ani, o casa aflata la cativa kilometri de Sighisoara, cat "bojdeuca” povestitorului Creanga. Cateva trepte ale unei scari subrezite din lemn ne duc in pragul tindei, nu inainte de a deschide o usa joasa, cu tablie dubla pe margini, un zavor ce-si are obarsia cu mai multe decenii in urma si, apoi, o alta usa ne desparte de incaperea mare, unica, de cativa metri patrati, cu mobila surogat - un pat, o soba, o masa, imprejuru-i cateva scaune, icoane si, agatata de grinda, o lampa cu "fotoghin” (petrol lampant), ce-si afla si astazi cu brio intrebuintarea, incadrandu-se atat de firesc in peisajul molcom al unui timp fara de timp. Cunoscand ca in acest loc, la nici o azvarlitura de maciuca de Sighisoara, inca binefacerile modernismului, fiind vorba de curentul electric, nu au ajuns. A, dar sa nu uit, totusi, edilii isi mai trimit emisarii inainte de alegeri, in rest nu-si mai aminteste nimeni de acesti oameni ce-si platesc constiincios darile, fara sa primeasca nimic in schimb. Decumse inzoreste, zapada asternuta ins