Ceea ce a început ca o nuvelă a devenit între timp un roman. Şi are toate şansele să se transforme într-un foileton. Între 1995 şi 2006, mai mulţi colecţionari germani (şi nu numai) au cumpărat cîteva zeci de tablouri dintr-un fond pe care îl credeau colecţia „Werner Jäger“. Printre altele, în această colecţie se regăseau lucrări recent descoperite de Max Pechstein, Heinrich Campendonk, Max Ernst, André Derain, Kees van Dongen. Cel care le-a vîndut, încasînd, în urma mai multor licitaţii, peste 16 milioane de euro, era Wolfgang Beltracchi, un pictor pînă nu de mult aproape necunoscut. Avea tablourile şi o poveste credibilă: soţia sa, nepoată a omului de afaceri şi colecţionarului Werner Jäger, ar fi moştenit fabuloasa sa colecţie de artă. Că era, într-adevăr, fabuloasă, se ştia – însă ce lucrări anume a strîns Jäger în timpul vieţii nu era cunoscut. Pînă la urmă, s-a dovedit că povestea cu moştenirea era adevărată, dar că tablourile vîndute erau false. False – adică nu aparţineau pictorilor cărora li se atribuiseră în urma expertizelor; originale – în sensul că erau opera lui Beltracchi, invenţii originale în stilul marilor maeştri.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBDe fapt, Beltracchi a adăugat colecţiei moştenite noi şi noi opere de artă. Pe care le-a pictat singur, cu răbdare şi chiar cu pricepere, de vreme ce falsul a fost depistat atît de tîrziu. Certificate de autenticitate pentru operele vîndute? Le-a primit pe toate. Experţi, colecţionari, istorici de artă, directori de muzee au văzut lucrările şi s-au minunat de inestimabila lor valoare şi raritate. Îndoielile au început să apară de-abia cînd pe dosul unui tablou a fost descoperită ştampila unei expoziţii în ale cărei registre nu s-a regăsit şi lucrarea respectivă. Încetul cu încetul s-a dus veste