Cum ar fi arătat \"Revoluţia bunului simţ\", dacă, în 2009, Crin Antonescu ar fi fost ales preşedintele României?
Nu reuşesc să scap de întrebarea asta de când am auzit că prezidenţiabilul USL a "analizat" posteriorul lui Emil Boc, într-un "show scabros" difuzat de Antena 1. Încep să cred că ar fi semănat cu Marea Revoluţie Culturală a lui Mao. Cu o singură diferenţă. Crin Antonescu nu near fi obligat să-i memorăm tezele despre bun simţ, ci ne-ar fi obligat, prin decret, să ne abonăm la tabloide.
Ce ar fi făcut Antonescu dacă astăzi era preşedintele României şi s-ar fi dus la Washington, cu sau fără Victor Ponta? Ar fi avut, probabil, o agendă mult mai consistentă decât întâlnirile PSD-istului cu şeful de cabinet al lui Joe Biden, sau al lui Hillary Clinton. Probabil, secretarul de stat american l-ar fi primit la o cafea. Cum s-ar fi comportat liberalul într-un astfel de context? I-ar fi ghicit în ceaşcă? Ar fi întrebat-o despre infidelităţile lui Bill? Poate şi-ar fi programat un tête-àtête cu Monica Lewinski, în care să întoarcă pe toate feţele rochiţa fostei stagiare de la Casa Albă.
Când un politician intervine telefonic, într- un show- ce găzduieşte frecvent piţipoance, manelişti şi pacienţi neinstituţionalizaţi, din păcate, de ospiciile patriei-, pentru a chicoti pe seama colăcelului unui adversar politic, te poţi aştepta la orice. Ce resorturi interioare l-or fi împins pe preşedintele liberal să facă un astfel de gest Dumnezeu ştie. Nu sunt specialist în psihanaliză, deşi mi-aş fi dorit într-un astfel de moment. "Reprezentaţia" oferită publicului de Antonescu, luni seară, poată fi explicată simplu, printr-un puseu de mahalagism neaoş românesc.
Ipocrizia cu care "revoluţionarul bunului simţ" a încercat să-şi mascheze doza de voyeurism (e o apreciere profană, nu un diagnostic- n.a.) a fost revoltătoare. "Domnule Ca
