Meteorologul codului portocaliu, l-am numit pe Sebastian Lăzăroiu, a avut dreptate. Iată că a venit şi Albă ca Zăpada şi a acoperit totul. De fapt, orice în afară de incompetenţa şi de bâlbâielile celor care ne conduc. Am urmărit atent ce au făcut autorităţile în aceste zile şi mi-am dat seama că am intrat cu adevărat într-o eră nouă şi că mayaşii aveau dreptate, cel puţin parţial. 2012 e sfârşitul unui fel de lume.
La începutul mandatului său, Traian Băsescu era una cu calamităţile naturale. Vreau să spun că vizita zonele sinistrate la pas de fiecare dată când se întâmpla ceva. Glumea cu oamenii, hohotea cu muncitorii şi cu militarii, dădea termene, ameninţa cu privirea şi cu degetul. Aşa a apărut şi celebra acţiune de la podul din Mărăcineni. El a fost reconstruit sub privirea atentă, de părinte, a preşedintelui. Băsescu e un comunicator priceput şi viclean. El ştie că la inundaţii e haos, că sunt multe de reparat şi puţine de reuşit în timp util, aşa că a ales atunci un simbol clar al implicării sale în problemă. Ceva palpabil şi posibil de refăcut. Lumea i-a legat imaginea de podul cu pricina şi era greu să convingi pe cineva că preşedintele a stat cu mâna în sân în faţa intemperiilor. Ulterior, din 2010, prezenţa prezidenţială în asemenea spaţii a devenit problematică. Nu numai că oamenii au început să huiduie, dar au devenit mai revendicativi şi mai gălăgioşi. Vechile băi de noroi şi mulţime s-au transformat repede în certuri nervoase cu sinistraţii "obraznici" pe care, mai precaut, domnul Ungureanu îi urechează astăzi doar de la televizor.
Una peste alta, ar fi de înţeles de ce nu a mai mers Băsescu acum să inspecteze deszăpezirile. În fond, prezenţa lui acolo n-ar fi făcut altceva decât să irite. Surpriza e că în timp ce ţara se zbătea sub nămeţi, preşedintele pleca la Predeal să se dea pe derdeluş. La nivel politic, acest
