Copii, respiraţi adânc, vă dau o veste proastă: ACTA nu încalcă nimic, nicio Constituţie, nicio lege, niciun drept al omului.
Ai citit ACTA? Cu asta ar trebui să înceapă orice discuţie despre mult comentatul Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii, mai cunoscut după acronimul englezesc: ACTA, adică Anti Counterfeiting Trade Agreement.
L-am citit. Mai exact, l-am citit după ce am văzut discrepanţa uriaşă dintre furtuna stârnită pe internet de semnarea de către unele guverne a acestui document şi anemia vădită a protestelor de stradă organizate sâmbăta trecută. La finalul lecturii n-am fost cu nimic mai lămurit, ba dimpotrivă. M-a frapat încă o discrepanţă stridentă, cea dintre scenariile apocaliptice descrise de revoltaţii anti-ACTA - bunăoară, percheziţii şi arestări pentru o biată melodie pe mp3 - şi ceea ce există în textul documentului. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, tot felul de papagali şi coţofene din societatea civilă, cu diplome de „Spiru Haret", au mirosit oportunitatea de a-şi face simţită prezenţa şi au decretat lugubru: ACTA încalcă flagrant Constituţia, legile ţării şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Pe logica lor şchioapă, şi Codul penal încalcă drepturile omului, căci acolo găsim reglementate percheziţia şi arestarea.
Copii, respiraţi adânc, vă dau o veste proastă: ACTA nu încalcă nimic, nicio Constituţie, nicio lege, niciun drept al omului. Pentru simplul motiv că nu e nici Constituţie, nici lege, nici tratat internaţional. Este ceea ce îi spune şi numele, un simplu acord, adică un set de principii generale, de enunţuri formulate suficient de prudent şi de vag, prin care statele semnatare îşi propun să combată, mai eficient decât până acum, pirateria şi contrafacerile, inclusiv pe cele generate de mediul virtual.
Abia pe baza acestor principii generale urmează ca ţările semnatare să-şi adopte legislaţi
