„Sunteţi coşar, staţi să pun mâna pe dumneavoastră”. Nelu Sărăşan râde, gândindu-se la câtă lume l-a oprit de-a lungul anilor pe stradă, să-l atingă, având convingerea că le va purta noroc. Ultimul hornar angajat cu acte în regulă la stat a evoluat odată cu vremurile, s-a privatizat şi speră că, dincolo de munca serioasă, la coşurile caselor, să îndeplinească şi credinţa oamenilor cum că, odată ce l-au întâlnit, le va merge mai bine.

„Vreau să aduc noroc, pentru că sunt foarte mulţi oameni necăjiţi. Mă mai opresc când mă văd pe stradă, maii pun mâna, să aibă noroc, fetele, oamenii”, povesteşte bărbatul.

„Coşereşte” de aproape 20 de ani

Are 58 de ani, şi „coşereşte” de aproape 20. „Am lucrat la întreprinderea Independenţa, ca rectificator. Nemaiavând de lucru, am auzit că se primeşte un hornar la domeniul public, cu sediul la cimitir. Şi socrul meu a fost hornar, şi mi-a spus, dacă vreau, să merg acolo, că primesc, nu au oameni. Pe urmă, dacă s-a desfiinţat coşeritul, că n-au mai avut cum să ne plătească, am rămas de m-am privatizat, mi-am făcut persoană fizică autorizată”, povesteşte Nelu Sărăşan.

Din 1993, de când a început, a intrat în mii de case, să repare hornuri, să le cureţe, să monteze plase sau cocoşi de tablă. Pe primul şi-l aminteşte şi acum, la o casă de pe Calea Dumbrăvii, chiar pe colţ. „La o doamnă, a fost coşul înfundat cu un cuib de păsări, în perioada când făceau ouă, şi i-am desfundat coşul şi după trei zile ne-a chemat înapoi, că l-a înfundat din nou”, îşi aminteşte bărbatul, râzând.

Îşi face reclamă pe internet

Şi-a format, în timp, clientela, îşi face reclamă pe internet, pe portalurile de anunţuri, iar solicitările vin constant. „Sunt foarte mulţi clienţi care mă sună mereu, sunt clienţi care au probleme cu coşurile, nu trag, sau simt miros de gaze, clienţi care au nev