La un moment dat, mi s-a propus să trec de la Antena 1 Pitești la Antena 1 București. Nimic nou, tuturor celor din provincie care aveau cât de cât valoare și o figură telegenică li s-a propus treaba asta. Unii dintre ei au acceptat (de fapt majoritatea), însă puțini au avut cariera fulminantă a fostei mele colege Dana Grecu. Alții, foarte puțini, printre care și subsemnatul, au refuzat, și au ajuns să regrete acest refuz. Și eu am regretat că nu am făcut mutarea către București, dar au fost, ce-i drept, și momente în care nu mi-a părut rău de decizia luată. Cel mai recent asemenea moment a fost atunci când am citit despre emisiunea lui Dan Capatos în care au fost rulate minute de-a rândul imagini cu posteriorul gol al fostului premier Emil Boc.

Emisiunea în cauză, deși cu greu îi putem spune așa, a avut partea ei de rating, iar controversele stârnite au fost și vor fi disecate de alți comentatori, mult mai pertinenți. Eu, ca fost slujbaș în acel trust, și ca unul dintre oamenii care ar fi putut ajunge, prin forța împrejurărilor, producător la Un show păcătos ( pentru că într-o televiziune de asemenea nivel, orice e posibil din punct de vedere al resurselor umane și nu numai), m-am gândit numai dacă aș fi promovat respectivul subiect. Argumente erau destule: nu vezi în fiecare zi fundul unui fost prim-ministru, era vorba de un adversar politic al patronului, plus ratingul inerent legat de arătarea unei personalități în pielea goală. Argumentele în minus puteau părea subțiri: deontologie, viața privată a oricărui om, fie el prim ministru sau măturător pe stradă, penibilul unei situații atât pentru cel vizat, cât și pentru cei chemați să comenteze etc. Și m-am gândit ce-aș fi făcut, cu mintea mea de acum și cu experiența unor ani mulți în trustul Intact. Aș fi spus pas subiectului, după care m-aș fi cerut imediat afară din respectiva poziție. Pentru că, indiferent