Partidele din coaliţia de guvernare au semnat ieri un protocol de susţinere a aderării la "Tratatul de guvernanţă fiscală" care va fi semnat de România, alături de alte 25 de state din UE (mai puţin Cehia şi Marea Britanie), la începutul lui martie, dar opoziţia nu vede de ce atâta grabă.
Tratatul interguvernamental de guvernanţă fiscală (care trebuie introdus şi în constituţiile naţionale) limitează deficitul public şi datoria unei ţări semnatare - maximum 0,5% din PIB deficitul structural (sau 1% din PIB, dacă datoria publică este cu mult sub ţinta de 60% din PIB), maximum 3% din PIB deficitul bugetar şi maximum 60% din PIB datoria publică.
Practic, protocolul semnat ieri de PDL, UDMR, UNPR şi grupul minorităţilor este un acord de principiu prin care preşedintele Traian Băsescu este împuternicit să semneze acest acord la summitul UE de pe 1-2 martie, dar susţine şi adoptarea, până la sfârşitul anului, a unei legi prin care tratatul să devină parte a legislaţiei româneşti.
Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a susţinut că va contacta opoziţia din USL (PSD, PNL, PC) pentru a semna acest document, în condiţiile în care ea şi-a exprimat opoziţia faţă de modificarea Constituţiei în acest an, în aşa fel încât aceste prevederi să fie incluse în legea fundamentală.
Opoziţia nu se împotriveşte, în principiu, introducerii de rigori suplimentare în managementul datoriei publice şi a deficitului, dar susţine că documentul trebuie analizat în detaliu şi mediatizat astfel încât oamenii să fie la curent cu angajamentele pe care şi le va lua Traian Băsescu în numele României.
"Un pat al lui Procust", cum l-a numit economistul Daniel Dăianu (care nu se opune automat documentului), tratatul va face, în bună măsură, imposibilă depăşirea limitelor de deficit fără ca statul vinovat să fie penalizat aproape automat. @N
