Sunt prin presă destui oameni pe care îi citesc, considerând că au ceva de spus care să merite câteva minute din timpul meu. Sunt și jurnaliști de presă locală, și condeie mai cunoscute din presa de Capitală. Unul dintre acești oameni pe care de obicei îi citesc a scris despre un subiect care mi-a atras și mie atenția, și nemulțumirea, și anume declararea de către Înalta Curte a domnului Paul Lambrino ca fiind os regal. Ca monarhist, nu-mi fac probleme pe tema asta, din moment ce, în casele regale, regulile sunt un pic diferite. Așa că omul poate el să fie fiul tătălui său, care a fost os de rege, dar, nefiind recunoscut ca alteță regală, este de facto în afara familiei regale a României. Și, bineînțeles, lucru care pentru mine contează mai puțin, dar pentru alții mai mult, este și departe de averea familiei regale, care este, de fapt, miza luptei domnului Paul pentru recunoașterea paternității sale regale.
Dincolo de acest aspect, am observat în respectivul material un termen depreciativ la adresa celor care ar avea probleme în a înțelege legăturile neprobate între președintele Băsescu, aflat într-o legătură de rudenie cu domnul Paul, și decizia luată de ÎCCJ. Aceștia, adică cei care mai susțin actuala putere, sunt calificați fie profitori, pentru că au de câștigat material, fie retardați, de către distinsul jurnalist.
Ideea nu este nouă și este prezentă peste tot în discursul oricărei opoziții românești, care, după modelul deja patentat de comuniști, spune că "Cine nu e cu noi, e împotriva noastră". Și derivate de genul: Cine e cu noi e deștept, cine nu, e prost sau Cine trădează pentru noi e bun, cine nu, e trădător. Sunt jocuri politice normale, din păcate, pe la noi, iar dacă aș fi citit asta cu retardații într-o declarație politică. chiar nu m-aș fi sesizat. Dar să vezi așa ceva scris de un jurnalist care apare des pe la TV și-și dă cu părerea despre
