La nivel naţional s-a dezbătut, ieri, o nouă mare problemă: programul de lucru al bugetarilor. În esenţă, premierul a decis ca la nivelul instituţiilor publice centrale programul de lucru să fie unitar, între orele 8.00 - 16.00. Televiziunile însă au sărit ca arse, sindicatele funcţionarilor s-au opărit brusc, iar parte dintre bugetari au început să comenteze nervos.

Totul a pornit de la informaţia potrivit căreia "toţi bugetarii vor avea program de lucru între ora 8.00 şi 16.00", concluzie la care s-a ajuns dintr-o adresă a unui inspectorat şcolar din ţară (Cluj, mai exact), transmisă către toate unităţile de învăţământ din judeţ, adresă care a ajuns la televiziuni. De aici, s-a pornit marea dezbatere, timp în care s-a uitat şi de înzăpeziţii din ţară, şi de morţii de ger, şi de noul Cod galben.

Ore întregi s-au vehiculat idei care mai de care mai aberante, alimentate de fel de fel de lideri de sindicat şi de ziarişti cu mintea îngheţată: cum să-şi oprească programul la ora 4 după-amiaza serviciile de urgenţă sau de intervenţie? Cum să se poată derula activitatea de predare într-o şcoală doar între orele 8.00 şi 16.00, când există trei schimburi de elevi? Cum se poate ca bugetarii să nu mai aibă zi scurtă vinerea şi să fie puşi să muncească încă o zi pe lună adunat, fără a fi plătiţi? Şi aşa mai departe.

Sunt convins că, de fapt, programul de lucru stabilit de guvern se referea doar la instituţiile subordonate guvernului, la care se poate aplica acest program: ministere, direcţii descentralizate, prefecturi, agenţii, inspectorate etc. Logic, toate instituţiile de stat, mai ales care au program cu publicul, ar trebui să aibă acelaşi program. Adică orice cetăţean să ştie că, indiferent că are treabă la şomaj, la prefectură, la direcţia agricolă, la fisc sau la inspectoratul şcolar, va găsi pe cineva acolo între aceste ore, care să-i rezolve sau să