Când s-a trezit pe 4 iunie 2005, Christina Symanski se gândea cu entuziasm că urmează să petreacă o zi specială cu prietenii şi iubitul ei. Vroia să dea o petrecere în casa mătuşii sale care era plecată din oraş.
Tânăra (care avea 24 de ani la acea vreme) nu a putut să prevadă nenorocierea care o aştepta în ziua respectivă. În dimineaţa acelei zile, Christina s-a aruncat într-o piscină cu puţină apă. Nu şi-a dat seama că apa nu e suficient de adâncă. A rămas paralizată.
Şi-a petrecut următorii ani într-un scaun cu rotile, total dependentă de ajutorul familiei şi a iubitului său. A trăit şase ani de chin şi a murit după ce s-a înfometat timp de două luni.
Singura consolare în toţi aceşti ani a fost blogul său pe care a povestit cum e să trăieşti paralizat.
A renunţat de bunăvoie la viaţă, în speranţa că, în acest fel, iubitul ei va putea să aibă un trai normal. A renunţat să mai mânânce şi a murit la DOUĂ LUNI de la ultima sa masă normală.
A murit în braţele mamei sale, Louise Ruoff, care i-a promis: “Am fost lângă tine în ziua în care ai venit pe lume şi voi fi lângă tine când o vei părăsi”.
Când s-a trezit pe 4 iunie 2005, Christina Symanski se gândea cu entuziasm că urmează să petreacă o zi specială cu prietenii şi iubitul ei. Vroia să dea o petrecere în casa mătuşii sale care era plecată din oraş.
Tânăra (care avea 24 de ani la acea vreme) nu a putut să prevadă nenorocierea care o aştepta în ziua respectivă. În dimineaţa acelei zile, Christina s-a aruncat într-o piscină cu puţină apă. Nu şi-a dat seama că apa nu e suficient de adâncă. A rămas paralizată.
Şi-a petrecut următorii ani într-un scaun cu rotile, total dependentă de ajutorul familiei şi a iubitului său. A trăit şase ani de chin şi a murit după ce s-a înfometat timp de două luni. @N_P
