Aplicat in state supraindatorate Tratatul vrea sa bata in cuie principiile austeritatii si “responsabilitatii” adormind nelinistile creditorilor privati (statele nu vor face noi excese ci se vor preocupa de plata disciplinata a celor vechi). Romania se grabeste sa-l semneze precum ruda saraca ce spera sa prinda un loc la masa bogatilor intr-un local select, fara sa stie insa ca va trebui sa-si aduca mancarea de acasa in perioada urmatoare, scrie Cristian Dogaru pe blogul lui
Imaginati-va o persoana sedusa in trecutul apropiat de mirajul traiului comod pe datorie. Omul si-a luat 4-5 carduri, a angajat 2-3 imprumuturi de nevoi personale. Brusc, criza i-a taiat veniturile iar ratele ameninta sa-i umple grosul cheltuielilor. Solutia? Il punem sa semneze un angajament ca ..nu se va mai imprumuta haotic, ca nu va cheltui exagerat, ca va fi intr-un cuvant “responsabil”. Cam asa stau lucrurile si cu Tratatul asta de stabilitate fisala pe care Romania se grabeste sa-l semneze cu un simulacru de dezbatere publica.
Aplicat inainte de criza, Tratatul (pe numele sau intreg “Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare”) ar fi fost sublim. Ar fi impiedicat printre altele salvarea bancilor din bani publici (vezi Irlanda care si-a dilatat deficitul preluand bancile falimentare). Acum, acesta nu doreste decat sa linisteasca somnul creditorilor privati, trecuti (statele nu vor face excese care sa puna sub semnul intrebarii plata datoriilor deja angajate) si viitori (suntem “responsabili”, n-aveti nici un motiv sa nu luati niste bonduri portugheze, spaniole, etc).
Nu in ultimul rand, Tratatul incearca sa “repereze” onoarea euro. Moneda unica s-a dovedit o trambulina pentru traiul bun in vremuri de prosperitate si liniste, cand investitorii in bonduri erau increzatori si dobanzile mici (dobanzi mici a
