Una dintre caracteristicile regimului actual o reprezintă deficitul cronic de cultură. S-a constituit un eşantion de reprezentanţi ai Puterii a căror condiţie esenţială este aceea de a stăpâni prost limba maternă. Căci despre altele nu mai este cazul să vorbim.
Dacă în alte etape istorice ale postdecembrismului am avut parte şi de perioade cu inflaţie de intelectuali, ineficienţi practic, a căror unică experienţă de conducere a fost aceea a unei clase de elevi sau a unui grup de studenţi, în prezent majoritatea persoanelor cu funcţii de răspundere, dacă au făcut vreo facultate, au făcut-o târziu şi, de preferinţă, prin cursurile la distanţă ale cunor instituţii de învăţământ dubioase. Cel mai flagrant caz este cel al fostului ministru de Interne, Igaş, fost tâmplar ca pregătire de bază, care şi-a făcut liceul pe la 24 de ani, iar cele vreo 3 facultăţi le-a absolvit „la pachet”.
Aportul delicat al ex-ministrului cu limba română a rămas de notorietate, iar contribuţia sa la noul „dicţionar PDL al limbii române” este una de substanţă, pe calea deschisă de însăşi EBA, o altă reprezentantă a puterii portocalii cu diplome obţinute în mod cel puţin dubios la instituţii de învăţământ ce practică sistemul diplome „contra bani”!
Un alt caz de referinţă îl reprezintă dl Ioan Oltean, secretar general al PDL, ale cărui exprimări memorabile au mai întâi nevoie de un traducător. Debilitatea intelectuală a constituit una dintre referinţele de bază ale fostului „nou val” de miniştri promovaţi de baronimea locală în guvernul Boc.
Domni, precum Nelu Botiş, Ion Ariton, Valerian Vreme sau Gheorghe Ialomiţianu vor rămâne în analele politicii ca nişte veritabili muşchetari ai sub-culturii generale, din care au muşcat şi mestecat pe nerăsuflate fălci mari de noţiuni ce le-au rămas necunoscute.
Dezacordurile, plurarurile nefireşti, termenii reinventaţi fac parte
