- Editorial - nr. 953 / 16 Februarie, 2012 Cu Basarabia, Maramuresul istoric, Tinutul Herta si nordul Bucovinei la tescherea, Stalin nu putea sa-i puna interdictie fratelui mai mic, dar la fel de pofticios intr-ale teritoriului, care este Ungaria, sa nu se atinga de Romania. Din contra, chiar a imbiat-o de atatea ori, nu numai pentru a o face partasa la cotropirea unui vecin, ci si pentru a pune capat pentru totdeauna acestui popor, poporul roman, care indrazneste cu atata incapatanare sa-si afirme identitatea, sa devina zid in calea slavizarii continentului si mai ales sa-si etaleze vechimea si intaietatea categorica si de netagaduit pe un imens spatiu european, inclusiv cel al domniilor lor. Se pune intrebarea de ce atata presiune din vest doar pe Romania, si dupa incheierea Tratatului de pace de la Paris (1947), din moment ce Ungaria Mare, atat de mult visata, avea in componenta ei teritorii atat din Cehoslovacia, cat si din Iugoslavia si Ucraina. Raspunsul ni-l da aceeasi carte citata a istoricului american Larry Watts "Fereste-ma, Doamne, de prieteni…”, care la pagina 156 spune: "Moscova ii interzice Budapestei actiuni revizioniste la granitele celor doua tari, declarand in acelasi timp Romania unica tinta legitima pentru revizionismul maghiar.” Sa fie aici vorba de sangele slav, care nu se face apa? Asadar, cu aprobare de la rusi, si vazand ca n-a reusit sa obtina sustinere semnificativa nici din partea americana si nici britanica, Budapesta a decis sa-si ia soarta in propriile maini, aproband actiuni vaste de penetrare a PCR cu cadre de-ale sale hungaro-fundamentaliste din spatiul transilvan, bine instruite in aceasta directie. "Elementele noastre de incredere, se spune in ordinul nr. 2683 din 1946 al guvernului Rakoczi-Nagy, citat de istoric, sa infiltreze PCR pe orice cale posibila, unde sa actioneze apoi intens si intr-o maniera disciplinata, pentru a cast