TIMISOARA. E un frig de crapa pietrele. Oamenii se indreapta grabiti si preocupati fiecare cu ale sale nevoi. Nimeni nu zambeste, nimeni nu e incruntat, dar toti fara exceptie sunt preocupati de ceva. Unii au grija sa nu alunece ca sa-si rupa vreo’ mana, altii se grabesc spre casa lor incalzita, dar toti trecatorii ocolesc ceva, ce sta in calea lor pe trotuar.
Initial, am crezut ca este un cos de gunoi acoperit cu niste zdrente, dar apropiindu-ma am vazut altceva. in genunchi, imbrobodita cu niste zdrente, statea o batrana cu mana intinsa. Batranica nu misca. Afara erau aproape minus douazeci de grade iar ea, statea ingenunchiata, adusa de spate, cu capul plecat.
Se vedea iesind dintre zdrente un nas rosu si o mana palida ce se intindea spre oameni. Trecatorii continuau sa treaca nepasatori pe langa ea ca pe langa un mic obstacol troienit. Toti o ignorau. Ca si cum, aceasta femeie era intr-un univers paralel cu al nostru, ea fiind invizibila pentru toti ceilalti. M-am oprit si am privit atent sa vad reactia oamenilor. Dupa cateva minute, vazand ca ea nu misca m-a strafulgerat o idee: femeia era moarta de frig!? Am scos o bancnota de cinci lei si i-am pus-o in palma. Nici o reactie…; am atins mana ei inghetata si am simtit un usor spasm.
Afara continua sa ninga marunt si bancnota ramanea tot in mana ei, fluturand usor. Am plecat si cand am ajuns la vreo zece metri departare, mi-am intors privirea spre mana albita de ger, era tot intinsa cu bancnota fluturand intre degete; nu era nici un gest sau vreo miscare cat de mica. Doar fulgii marunti, parca se asezau usor pe bancnota. Ajuns in camera mea de hotel, incalzit si tolanit in pat, cu telecomanda in mana, butonam aiurea canalele televizorului. Dar, orice faceam, imaginea mogaldetei cu mana intinsa nu-mi iesea din cap. Parea ca aceasta imagine s-a intiparit adanc pe retina mea si orice faceam, chiar
