Milan i-a nenorocit aseară pe “englezii” de la Arsenal, administrându-le un cinstit şi cam indulgent 4-0. Atenţie, AC Milan în Italia nu câştigă cu echipele importante (Lazio, Juventus, Inter, Napoli) ci se mulţumeşte, în cel mai bun caz, cu un egal chinuit. Ei bine, Milanul acesta neconvingător în campionat şi putioncios doar cu echipele mici, de la care au mai lipsit şi Pato, Cassano, Gattuso, Nesta, Zambrotta (adică jumătate din echipă), a înscris aseară în poarta lui Arsenal după pofta inimii.
Şi mai interesant e că rossonerii nu au făcut meciul vieţii lor, nici nu au prins o zi fabuloasă în care să le fi intrat totul. Nu, din contră, Milan n-a excelat prin nimic, n-a murit pe teren, n-a făcut risipă de efort, a jucat ca de obicei, simplu, dar destul de precis, vizând mereu breşele defensive, bazându-se pe cei 2-3 oameni ofensivi ai lor. Ba mai mult, Milan a fost privată de un penalty evident în prima repriză şi a ratat încă 3-4 ocazii mari pe final.
De celalată parte Arsenal nu doar că n-a jucat absolut nimic, dar au fost momente în jocul de aseară în care se părea că van Persie, Song, Sagna, Ramsey sau Arteta sunt mai lenţi şi mai prăfuiţi decât Abiatti (35), Seedorf (36), van Bommel (35), sau Ambrosini (35). Până şi raportul posesiei, la care Arsenal ar fi fost de aşteptat să exceleze nu a fost cu mult în favoarea englezilor decât spre finalul meciului când italienii au scăzut puţin turaţia motoarelor. Am văzut o singură ocazie mare a lui Arsenal, scoasă de Abbiati care intrase în hibernare datorită plictiselii şi lipsei de evenimente din propriul careu.
La conferinţa de presă Arşinel Vengăr a dat dovadă (a câta oară?) de maturitate, şi-a asumat responsabilitatea şi a recunoscut cu tristeţe că de data aceasta nu mai poate invoca gazonul ca scuză pentru umilinţa echipei sale. Totuşi nu a uitat să precizeze că acesta a fost dezastru, adic
