Născut la Iaşi, Emanoil Bardasare este nepotul artistului Gheorghe Panaiteanu Bardasare cel care a s-a numărat printre fondatorii Şcolii de Arte Frumoase din capitala moldovenească, în anul 1960. Tot el pune bazele Pinacotecii ataşate Universităţii din Iaşi supraveghind de-a lungul timpului, buna desfăşurare a activităţii celor două instituţii nou constituite. Deci, în buna tradiţie a familiei şi Emanoil Bardasare urmează cursurile pomenitei Şcoli de Arte fiind elevul unchiului său. Îşi întregeşte studiile la Berlin unde deprinde litografia şi mai apoi la München, imprimându-i-se spiritul nemţesc, sever, corect, reflectat şi în creaţiile sale. Deşi tehnic foarte bune, uneori sunt lipsite de viaţă şi vigoare. Există o claritate a structurii bine compuse dar şi un oarecare formalism.

Acelşi lucru se poate spune şi despre lucrarea Italianca din patrimoniul târgumureşean care are ceva static, artificial, poate tocmai prin poza modelului dar emană şi o uşoară dezinvoltură nonşalată. Pânza e monumentală prin dimensiuni dar mai ales prin atitudinea personajului care se impune întrun autentic costum popular sard. Accentul cromatic e pus pe brâul roşu, înflorat, cu detalii de broderie, la concurenţă cu albul somptuos al mânecilor. Volumul bogat al lor e obţinut prin abila mânuire a luminii şi umbrei. Albastrul rochiei dă greutate şi stabilitate bazei compoziţiei. Redarea rafinată a mărgelelor şi perlelor cerceilor adaugă o notă de cochetărie. Lumina aşternută pe peretele plat pe care se profilează chipul femeii, capătă strălucire prin contrabalansul laturii întunecate. Culoarea blândă aduce o briză de acalmie din caldele ţinuturi insulare. Portretul e redat fidel fără să intervină cu evidente accente interpretative. Privirea nu e îndreptată spre cel ce-o contemplă, ea e condusă în afara graniţelor pânzei cu o sugestie de aparentă nepăsare. În ansamblu, lucrarea dez