Seară. Ora 19, ziua a 15-a din februarie. Penultimele repetiţii pentru spectacolul (puţin spus) Carmina Burana, pus în scenă de coregraful Gigi Căciuleanu.
Sala mare a Teatrului Naţional Târgu-Mureş. Goală. Plină. Goală. Plină. Goală de spectatori, plină de energie, plină de ochi sclipicioşi în care se reflectă luna.
Mă aşez în rândul cu numărul doi, chiar lângă mine. În stânga mea, şi în dreapta mea, eu.
„Începem!”, aud. Nu, nu o sa dau de gol începutul, vă voi lăsa să-l sorbiţi. Muzică! Dans! Lumină albă, albastră, roşie… Actori dansând. Tetaru dansând. Lună dansând. Butoaie dansând. Muzică dansândă. Transă…. eu.
Ochiul drept, din afara obiectivului, a-nceput să-mi danseze.
Transă.
Le sclipeau ochii-n lună în timp ce erau purtaţi dansant în roabe. Ţineau câteva luni în braţe.
Încep să mi se răcească braţele. Uit să mai apăs pe declanşator.
Transă.
Toată lumea să râdă, să râdă în hohote ţinându-se de burtă!
P.S. Premiera spectacolului va avea loc ASTĂZI, începând cu ora 19 în Sala Mare a Teatrului Naţional.
vezi galeria foto: http://www.zi-de-zi.ro/galerie-foto/o-energie-oarba-ma-rupe-si-ma-ndoaie-in-timp-ce-luna-crapa-de-atata-surd-latrat.html“multiplu stă lumina printre icoane negre
grădinile de ceaţă se-mpotmolesc în vis
cu ciocul şi cu ghiara găinile integre
mă ciugulesc agale chiorându-se-n abis
pe insula pustie materia doarme-n ploaie
‘nmulţită cu viteza luminii la pătrat
o energie oarbă mă rupe şi mă-ndoaie
în timp ce luna crapă de-atâta surd lătrat
în universul minge – explozie neclintită
mă regăsesc de-o dată cu mine însumi eu
hiperbola deschisă mă scapă ca prin sită
triunghi cu chip de broască înscris în heleşteu”
Ego funambulus (Carmina Burana) de Gigi Căciuleanu
Sursa: www.liternet.ro
Seară. Ora 19, ziua a 15
