Era o vreme cand fulgii de nea aduceau zambetul pe chipurile copiilor si linistea in sufletul agricultorului care isi vedea viitoarea recolta pusa la adapost de nemiloasele geruri.

Nu a fost sa fie si in acest an, pentru ca mai vechiul nostru "prieten" de la rasarit, crivatul, si-a facut remarcata prezenta, troienind dupa bunu-i plac soselele si asezarile omenesti aflate in drumul sau.

Speriati ca am putea deveni victimele stihiilor naturii, ne-am contopit pur si simplu cu ecranele televizoarelor, care nu conteneau sa aduca in prim plan deznadejdea si disperarea sufletelor ingropate in nameti. Si multe declaratii politice. Care mai de care s-a repezit sa dea sfaturi, sa spuna ce trebuia facut si ce nu, asa cum ii sta bine romanului la ceas de ananghie.

E drept ca pentru cei aflati in viscol sau sub muntii de zapada toate povetele nu depaseau valoarea unei cepe degerate, dar suntem un popor serios si la noi vorba-i vorba! Si in acelasi stadiu va ramane!

Poate ca ar fi fost mai placut sa ii vedem pe domnii politicieni alaturi de cei 10.000 de militari mobilizati sa inlocuiasca frezele insutit mai scumpe, dar frumos parcate prin cine stie ce sertare ale CNADNR. La urma urmei, ce nevoie mai avem de ele, cand peste 2.000 de utilaje specifice deszapezirii (tractoare agricole, basculante si buldozere, recunoscute pentru fantastica viteza de deplasare) sunt gata sa inlature orice obstacol din drumul lor.

In fata unei asemenea dotari, nu trebuie sa ne mai miram ca pretul platit este de 4-5 ori mai mare decat in tarile nordice, chiar daca pe acolo zapada tine loc si de iarba.

Din pacate, nu am vazut niciun politician sa ceara premierului sau ministrului de resort sa verifice contractele mai mult decat dubioase. Macar din ultimii 10 ani. Si nici nu o sa vedem, pentru ca alaturi de contractele din energie, c