Ratingul de credit al Marii Britanii a primit o lovitură în această săptămână atunci când Moody's a evaluat o "perspectivă negativă" a economiei britanice. Dar cine sunt aceste agenţii misterioase care-şi iau asupra lor evaluarea a orice, de la ţări la corporaţii, şi cât de multă putere au ele cu adevărat, se întreabă The Guardian în ediţia de miercuri.

Fitch, Standard&Poor's (S&P) şi Moody's sunt cele trei mari agenţii de rating. Sună ca un trio de companii de haine pentru liceeni, dar de fapt sunt unii dintre cei mai puternici protagonişti din lumea finanţelor. Concret, evaluează "bonitatea" companiilor şi monedelor. În acest proces, este de sperat să le dea in-vestitorilor o idee privind care inves-tiţii sunt cel mai sigur de făcut.

AAA este cel mai mare rating acordat de Moody's. Apoi vine AA1 şi scara se duce în jos până la C. Orice aflat la ori sub BBB este cunoscut sub numele de "junk" (gunoi). Cu cât perspectivele acordate de ele sunt mai reduse, cu atât cred mai mult agenţiile că un guvern este în incapacitate de plată a datoriilor sale şi cu atât este mai puţin probabil ca creditorii să dorească să-i împrumute bani. Creditorii care rămân vor fi mai nervoşi cu privire la perspectivele de a obţine banii înapoi - şi astfel vor percepe rate mai ridicate ale dobânzii. Cu cât sunt mai mari ratele dobânzilor, cu atât sunt mai abrupte rambursările datoriei guvernului şi cu atât este mai probabil de a intra în incapacitate de plată.

Este un ciclu escherian (posibil numai pe hârtie, n.red.) şi unul în care agenţiile de rating joacă un rol mult prea puternic. "Nu sunt fan al teoriilor conspiraţiei", a declarat Rainer Bruederle, fost ministru german al economiei, după ce S&P a ameninţat să reducă ratingul a 15 state membre ale UE în decembrie. "Dar uneori este greu să res-pingi impresia că unele agenţii de rating americane şi manageri de fonduri acţi