Dacă în trecut orice politician rezonabil manifesta susţinere pentru construcţia europeană (care era văzută măcar ca ceva benign, dacă nu ceva bun), această atitudine devine din ce în ce mai dificil de susţinut. Dintr-un parteneriat al naţiunilor europene, UE a devenit o situaţie urâtă, fără atenţie pentru democraţie şi bunăstarea cetăţenilor ei.
Cotitura a fost definitivată săptămâna aceasta când birocraţii europeni au anunţat că vor falimenta o ţară întreagă, dacă partidele elene de Opoziţie nu vor acorda susţinere planului de austeritate impus în schimbul asistenţei financiare. Să privim înapoi în istorie. Criza britanică din anii ’30 a rămas legendară şi este citată şi astăzi extrem de des. Dar perioada aceea dezastruoasă nu a provocat o contracţie mai mare de 10% niciodată. În schimb, criza din Grecia a scăzut economia deja cu 13% şi este aşteptată să provoace alte 7% de pierdere în 2012.
Şi cu toate că dezastrul grec se profilează a fi cel puţin de două ori mai mare decât cel britanic din urmă cu 80 de ani, pe europeni "îi doare la bască”. Comisarul european Olli Rehn se întrece pe sine însuşi în discursuri fataliste despre scenariul falimentului elen, dar consecinţele la care se gândeşte el se referă la celelalte state din UE, nicidecum la Atena. În ţară, 100.000 de firme au falimentat deja. Sinuciderile şi crimele au atins niveluri record, zeci de mii de oameni au ajuns pe drumuri. În zonele rurale, oamenii s-au întors la barter, pentru a putea supravieţui. Şi acesta e doar începutul.
Una din marile probleme încă nediscutate pe deplin de care suferă Bruxelles-ul este IDIOŢENIA. Numai aşa ne putem explica gravele erori de guvernare europeană din ultima perioadă. Şi mai gravă este nepăsarea şi lipsa de umanitate a acestei construcţii birocratice, care nu mai uneşte, ci distruge state europene.
Italia trebuie să se reformeze RAPID
