Teleportaţi la Polul Nord, am da cu lopata în gheţari până ne-am tâmpi. Sunt gata să-i mănânce fripţi pe meteorologi că n-au dat cod ro­şu. Pe Igaş îl mănâncă şi acum în fund că n-am avut cod ro­şu. N-are Europa atâtea intemperii extreme cât cod roşu vor ei. Ce să faci, mă, cu codul roşu? La ce te ajută? Poate cred că face mi­nuni, că te absolvă de prostie, şme­che­rie, de hoţie nu mai vorbim.

Într-un târziu au scos armata şi jandarmii. Amărâţii aveau zile bune de ocnă grea – beznă, ger, foame. S-au strâns tone de mân­ca­re, haine, apă. Nu putea lipsi din film primarul găinar care să îm­par­tă ajutoarele doar la ai lui. Po­li­ţ­iştii au adus lemne. Au tras la lo­pată pe rupte şi jandarmii, şi ar­ma­ta, şi rugbiştii, şi fotbaliştii, şi baschetbaliştii. Solidari cu jandar­mii, ultraşii. Gigi a adus mâncare, apă, lopeţi. În Buzău, Vrancea, Ialomiţa etc., toată suflarea dădea la lopată. Nu pomenesc de ajutoare de la stat, că ăştia cred că Statul „sunt” ei. Când vorbim despre des­ză­pe­zire, despre asta vor­bim, de datul la lopată. Premierul i-a făcut pu­tu­roşi fiindcă sătenii, indiferent de vârstă, sex şi partid, nu erau cu lo­pa­ta în mână, mo­delul Boc la coasă. Gla­cia­ţiu­nea ne va găsi cu lopata în mână.

Despre viituri, Doamne fe­reş­te! – Ungureanu a interzis icoanele la guvern. Totuşi: Doamne, fe­reşte-ne de ape! Nu-ţi trebuie masterat la „Goldiş” sau diplomă de Cambridge, ca să pricepi că după zăpadă multă urmează apă multă. Prin locurile astea, unii au scăpat de nămeţi şi ger, dar s-au prăpădit la inundaţii. Şi nu erau beţi. La pu­hoaie, am scos-o la capăt cu ostaşii, jandarmii, cu solidaritatea umană etc. Cu fascinele şi sacii de nisip, echivalentul lopeţii.

Nu suntem în stare să rezol­văm lucrurile ca lumea. Ca lumea civilizată. Internetul e plin de site-uri cu utilaje de deszăpezit. Munţi de zăpadă spulberaţi în zeci de minute. Adevărat S