Inspirată de colegul de pagină, profesorul Andrei Pippidi, am socotit că merită să fie cunoscute şi nume ale celor care, mai demult sau astăzi, au participat sau participă, prin faptele lor, la conservarea patrimoniului. Este motivul pentru care, alături de restauratorii contemporani pe care i-am menţionat deja, m-am gîndit să aduc în discuţie şi numele lui Gheorghe Balş.

Dacă astăzi ştim să apreciem mănăstirile şi bisericile din Moldova, dacă – atunci cînd le vizităm – ştim la ce să ne uităm, ştim care sînt elementele care fac din arhitectura Moldovei o manifestare culturală aparte şi valoroasă, acest lucru se datorează în cea mai mare măsură scrierilor lui Gheorghe Balş. Multe generaţii de arhitecţi, inclusiv şi mai ales cei care în anii de pînă în 1977 alcătuiau şcoala românească de restaurare, au avut ca bază documentară fundamentală cele trei volume ale lui Gheorghe Balş referitoare la arhitectura Moldovei.

DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa La CăiuţiBisericile lui Ştefan cel Mare, Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI-lea, Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea – publicate la Bucureşti în 1926, 1928 şi respectiv 1933 – sînt cele trei tomuri pe care şi astăzi trebuie să le deschidă, înainte de oricare altă carte, toţi cercetătorii, istoricii de artă şi arhitectură, orice restaurator al arhitecturii din Moldova secolelor XV-XVIII, oricine se pregăteşte pentru meseria de ghid turistic pentru aceeaşi zonă. Ele se constituie într-un excelent instrument de lucru, o sursă de documentare de arhitectură, de inginerie a construcţiilor, de artă şi de istorie pentru toţi cei care vor să pătrundă în „povestea“ fiecărei construcţii de biserică moldovenească, dintre care multe fac faima României; de la nivelul omulu